Mesaj
Cercetări mai vechi au arătat că oamenii aşteaptă până se termină tonul de apel termină înainte de a răspunde. Pauzele au fost introduse în semnal pentru a evita această problemă, rezultând un model de cadenţă ton-pauza-ton. În liniile telefonice partajate timpurii era introdus în ton codul Morse, pentru a indeica cine trebuie să răspundă la apel.
Tonalitatea folosită în prezent la telefoanele fixe poartă numele de cadenţă de apel, depinde de comutarea semnalului de apel de înaltă tensiune folosit, şi deiferă de la regiune la regiune şi de la ţară la ţară.
Semnalele de identificare a apelantului sunt trimise în intervalul silenţios dintre primul și al doilea semnal ale tonului de apel.
Aplicaţii pentru tonurile de apel
O aplicaţie pentru tonurile de apel permite unui utilizator să selecteze orice secţiune doreşte dintr-o melodie din colecția lor personală, și să să o folosească telefonul său mobil. Fișierele audio pot fi trimise pe telefonul mobil prin conexiune directă (de exemplu, cablu USB), Bluetooth, mesaje text, sau e-mail.
Cea mai veche astfel de aplicaţie a fost Harmonium, dezvoltată de Vesa-Matti Paananen, un programator finlandez, și lansată în 1997 pentru a fi utilizată cu mesageria inteligentă de la telefoanele Nokia.
Unii furnizori permit utilizatorilor să își creeze propriile tonuri muzicale, fie cu un „compozitor de melodie”, fie prin prelucrarea unei mostre / bucle (precum MusicDJ în multe telefoane Sony Ericsson). Acestea folosesc adesea formate de codificare disponibile numai pentru anumite modele de telefoane sau mărci. Alte formate, cum ar fi MIDI sau MP3, sunt adesea folosite; acestea trebuie să fie descărcate în telefon înainte de a putea fi folosite ca ton de apel obișnuit.
Când cineva cumpără un ton de apel, un agregator (compania care vinde tonuri de apel) creează tonul respectiv de la zero sau sau prin combinaţia unora pre-existente. După ce tonul de apel este creat, acesta este pus într-un format de fișier unic și trimis pe telefonul persoanei prin SMS. În cazul în care compania folosește o melodie pre-existentă, agregatorul trebuie să plătească drepturi de autor persoanei care deține melodia respectivă. Proprietarul melodiei nu obține toţi banii, o parte semnificativă din aceştia ajunge la fabricantul telefonului mobil.
În 2005, „SmashTheTones” (acum „Mobile17”), a devenit prima soluţie terță care permite crearea de ton de apel online, fără a necesita descărcarea de software sau un editor audio digital. Mai târziu, iPhone de la Apple a permis utilizatorilor să creeze tonuri de apel din orice melodie achiziționată prin iTunes, dar cu unele restricţii, inclusiv o limită de 40 de secunde, și fișierul trebuia să fie un format AAC, terminându-se cu extensia .m4r.
Alte soluții pentru crearea de tonuri de apel similare includ Myxer, Phonezoo, Bongotones și Zedge.
Există o mare varietate de situri care permit utilizatorilor să creeze tonuri de apel din muzica digitală sau alte fișiere de sunet, încărcându-le direct pe telefonul mobil, fără nicio limită privind numărul de melodii încărcate.
Afaceri cu tonurile de apel
Faptul că consumatorii sunt dispuși să plătească până la 3 USD pentru tonuri de apel a făcut ca „muzica mobilă” să ajungă deosebit de profitabilă în industria muzicală. Firma de marketing și consultanță Consect firma estima că tonurile de apel au generat vânzări de 4 miliarde dolari în întreaga lume în 2004. Potrivit revistei Fortune, tonurile de apel au generat vânzări de peste 2 miliarde la nivel mondial în cursul anului 2005.
Dezvoltarea fișierelor audio a contribuit de asemenea la popularizarea tonurilor de apel. În 2003, de exemplu, piața japoneză a tonurilor de apel, ea însăşi în valoare de 900 milioane dolari, a avut vânzări în SUA de 66.400.000 dolari pentru tonurile de apel. În 2009, firma de studii şi cercetări SNL Kagan estima că vânzările de tonuri de apel în Statele Unite au ajuns la 714 milioane dolari în 2007. SNL Kagan afirmă că vânzările în Statele Unite în 2008 au scăzut la 541 milioane dolari, în parte datorită consumatorilor care au învățat cum să creeze propriile tonuri de apel.
Reacții împotriva tonurilor de apel
Eticheta cu privire la tonurile de apel a fost una dintre cele mai controversate aspecte ale culturii telefonului mobil. Deși de multe ori s-a făcut referire la valoarea estetică a alertei unui destinatar al apelului, alte persoane din jurul beneficiarul ar putea fi deranjate de zgomotul tonului de apel. Angajatorii interzic tonurile de apel la locul de muncă; o societate australiană, a mers chiar mai departe, amendând angajații săi de fiecare dată când telefonul lor suna în timpul unei întâlniri. Într-un alt studiu pentru posesorii de telefoane mobile, 18 la suta au considerat că cel mai urât obicei este acel de a trece prin toate tonurile de apel în timp ce te afli într-un mijloc de transport în comun.
O altă reacție față de tonurile de apel este faptul că acestea au format o anumită cultură specifică. Oamenii au început să se identifice cu tonurile lor de apel selectate, la fel ca şi în selectarea telefoanelor mobile. Proprietarii telefoanelor mobile vor să spună chiar mai mult prin telefoanele mobile folosite, respectiv ce tip de persoana nu sunt atunci când au selectat telefonul, alertând pe toţi cei din jurul lor prin tonurile de apel asupra preferinţelor muzicale. Într-un fel, oamenii trimit mesaje în mediul care îi încojoară pentru a a se distinge şi a se singulariza din mulţime. Dar există şi utilizatori care selectează tonurile de apel astfel încât să fie discrete şi să cadreze cu mediul cultural în care se află, astfel încât să nu deranjeze pe ceilalţi.
Tipuri de tonuri de apel
Polytonic (ton politonic)
Un ton de apel politonic poate fi compus din mai multe note simultan. Primele tonuri de apel politonice foloseau metode de înregistrare secvenţiale, precum MIDI. Astfel de înregistrări specifică ce instrument sintetic ar trebui să scoată o notă la un moment dat, iar sunetul instrumentului actual depinde de dispozitivul de redare. Ulterior, instrumente sintetizate pot fi combinate cu datele de compoziție, permiţând sunete mai variate, peste baza de fişiere audio implementate în fiecare telefon.
Truetone (ton real)
Tonul real („tonul de apel superfonic” sau „înregistrarea audio”) este o simplă înregistrare audio, de obicei, într-un format comun, cum ar fi MP3 sau AAC. Tonurile reale, care sunt de multe ori fragmente din melodii, au devenit populare ca tonuri de apel. Primul serviciu pentru tonurile de apel reale a fost oferit în decembrie 2002. „My Gift to You” de Chemistry a fost prima melodie distribuită ca ton real.
Sing tone (ton de cântec)
Un „ton de cântec” este un ton de apel creată în stil karaoke, care combină vocea unui utilizator înregistrat (ajustată pentru a fi sincronizată timp și în ton), cu o piesa instrumentală.
Video ringtone (ton video)
Un ton de apel video este o parte dintr-un clip video folosită ca ton de apel (de obicei, pe telefoanele 3G). Orice video poate fi folosit dar, de obicei, se folosesc cele care conţin fragmente muzicale. Cele mai bune modele sunt cele care se pot folosi în buclă. Este posibil să se utilizeze tonuri de apel video personalizate, pentru fiecare contact din telefon, pentru a furniza o
identificare video și audio a apelantului.
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.