Salutari, am crescut cu un Dauphine in garaj,masina tatalui meu,care inca isi asteapta randul la restaurare.Insa in momentul cand am gasit acest exemplar a fost o hotarare instantanee de a deveni a mea.Lasand deoparte formele masinii punctele ei tari sunt vopseaua,care desi nu e perfecta, este originala din 1967,kilometrajul,doar 50000 in momentul achizitiei, si bineinteles starea de euforie in care intru cand o conduc.In tumultul vietii cotidiene moderne, aceasta intoarcere in timp, pe vremea cand se faceau masini adevarate, imi aduce aminte de o vorba veche: ''Carpe Diem''...












Comentariu